Nevermore sau Incursiune pe drumul spre Niciodata

Printre bagaje, impodobit brazi de Craciun, cumparat cadouri si modificat bilete de avion, profit de un moment de pauza pentru a va invita la lansarea primei carti a lui Razvan Nicula, Nevermore sau Incursiune pe drumul spre Niciodata, care va avea loc maine, 23 decembrie, la Muzeul Literaturii Romane, Bucuresti.

Printre fulgi

Lumea pare mai frumoasa privita printre fulgii de zapada. Gene albe, nas rosu si un zambet inghetat. Pasi albi ma urmaresc ... pasi de pitic, pasi de urias, pasi de om de zapada ... mai mult sau mai putin hotarati, priviti printre fulgii de zapada, toti imi par fericiti. Iar vacanta este aproape ...

Nu îndrăznesc să-nchid o clipă ochii
de teamă
să nu zdrobesc între pleoape lumea,
să n-o aud sfărmându-se cu zgomot
ca o alună între dinţi.
(Ochiul Inchis - Ana Blandiana)


Salle Gustave Eiffel, Paris

O alta poveste

Traim intr-o lume in care nu exista imparati verzi, printi fermecati sau motani incaltati ... ci una cu oameni care cunosc toate aceste povesti si stiu sa le transmita mai departe. Traim intr-o lume fara flori pe cer si stele pe pamant, ci intr-una cu flori care se inalta spre cer si cu stele care privesc luminand spre pamant. O lume in care la tot pasul intalnesti vanzatori si consumatori de iluzii... O lume cu bune si cu rele...
Pe langa multe alte casute de turta dulce si palate de clestar pe care le-am vazut anul acesta, am trecut si prin acest loc, scos parca dintr-o alta poveste.

Le Mans, juin 2009

Pagina de poveste

Azi noapte am visat poduri ... poduri peste rauri, peste mari, peste oceane, poduri peste paduri, poduri care leaga intre ele toate cladirile din oras... si orasele intre ele. Poduri pe care te poti plimba la infinit. Poduri luminate ... Si brazi impodobiti, ferestre si zambete ...
Mai ales in perioada dinainte de sarbatori, am impresia ca fiecare lucrusor imi face cu ochiul, exact ca in desene animate.
Imi doresc ca anul acesta sa ma bucur de sarbatori ca atunci cand eram copil. Imi doresc sa miroasa a brad si a portocale. Cu nasul sub plapuma, prefacandu-ma ca dorm, sa astept sa se iveasca pe peretele din fata mea o umbra rotunda ... umbra Mosului cu sacul in spinare.
Imi doresc inca o pagina de poveste de iarna ;o)

Chatelet, Paris, decembre 2009

Priveste!

à coté du Panthéon, Paris, novembre 2009

Iti poti schimba starea de spirit in functie de culoarea diminetii... si poate sa ninga cu fulgi verzi de zapada, daca vrei. Nu esti ciudat numai pentru ca faci ceea ce simti. Atata timp cat nu poluezi in jurul tau ...

Vitrines parisiennes. Les galeries Printemps et Lafayette

Les Galeries Lafayette et Printemps, Paris, novembre 2009, Thème choisi; la Russie

Imi place iarna. Imi place atmosfera de sarbatoare, imi place Craciunul, imi plac colindele, imi plac globurile colorate, imi place mirosul de brad, imi place Parisul luminat si vitrinele amenajate de sarbatori, imi place bucuria copiilor, imi place incantarea celor mari, cand toti privesc prin ochi de copil ...

'O data, numai o data a vazut el ceva minunat: o flacara mare palpaind pe cer. O flacara mare, apoi un curcubeu. Toata lumina juca, scanteia pe crestele sclipitoare, pe gheturi, departe, pe mare. Era aurora boreala. Dar de unde sa stie el ce inseamna? S-a spaimantat si a inceput sa urle. Apoi lumina jucausa de pe cer s-a stins deodata. S-a intins iarasi intunericul negru. Ii parea rau acum... Si, prostut cum era, a crezut ca lumina a fugit de frica lui cand l-a auzit urland. Ar fi vrut sa-i impartaseasca mamei aceasta isprava, mormaind fudul, ca sa stie si ea. Dar mama avea alte griji.
Acum it lua dupa ea prin apropierea pesterii, la vanat, sa-l invete legea ursilor albi... ' - Cezar Petrescu, Fram ursul polar

Siluete

Nu ii cunosc. Nu ma cunosc. Privesc in jurul meu, la toti aceti oameni cu care ma intersectez in fiecare zi. Ne privim cu coada ochiului si ne continuam drumul. Fiecare cu gandurile lui …

Toti acesti oameni, toate aceste vieti care se ascund in spatele acestor cortine … in spatele unei siluete, unui gest, unui zambet, unei suvite de par cazute pe fata, in spatele unui breton care acopera ochii, unei priviri incruntate sau mult prea concentrate. Ce fac toti acesti oameni ? Cum traiesc ei ? Oare la ce se gandesc ?

Pe unii am senzatia ciudata ca ii cunosc, cu toate ca este prima data cand ii vad. Pe altii as vrea sa ii cunosc, pentru privirea blanda sau pentru zambetul luminos. Prea mult negru sau prea multa culoare, prea multi cercei, ochi prea verzi, un parfum, un ruj … ceva care atrage atentia …

Uneori nu avem nevoie de cuvinte pentru a spune ceva despre noi ... O silueta in trecere … o silueta care a trecut …o silueta din trecut ...

link photo

Asa gandesc eu ...

Gandesc cu capul. Si totusi uneori gandirea mea reuseste sa alunece spre ochii care sclipesc, pe buzele care zambesc, in inima care tresalta, in picioarele care tremura sau intr-o miscare a mainii.

Gandirea mea se prelinge pe liniile din palma, pe un drum intortocheat pe care nu il cunosc deloc si pe care nu exista indicatoare.
Mainile ... mainile mele elibereaza visuri, pe care le lasa sa se inalte.
Mainile mele stiu sa pastreze secrete, pe care imaginar, le tin strans in palma.
O mana calda care cuprinde o mana rece , ca sa o incalzeasca. Mainile care la marginea patului sunt ridicate spre cer, in semn de rugaciune. Mainile intinse ale unui copilas care vrea in bratele parintelui sau. Mainile care croseteaza. Mainile care picteaza. Mainile care tin o carte. Mainile care strica. Mainile care repara. Toate aceste maini se gandesc. La ceva. La cineva.

link photo

PS: Imi plac ochii tipului care canta (si vocea si mainile :o)

Adevar

"Mintea doar pentru a spune propriul sau adevar, niciodata din interes [...] Paradoxul este ca acest mare mincinos era uimitor de sincer. Inotdeauna isi arata emotiile pentru a oferi adevarul sau celor care-l iubeau. In fond, doar sinceritatea inimii conta"
[traducere aproximativa din Le Zubial, de Alexandre Jardin]

link photo

Unde se ascunde optimismul?

Prea multi dovleci decupati incearca sa ne sperie ... Vantul este mult prea agitat … prea multe frunze galbene, obosite de atata asteptare … prea multe priviri in directii opuse … prea multe maini reci ingrijindu-se de prea multe umbrele … prea multi oameni costumati in haine gri… Prea putine ferestre deschise … prea putine zambete … prea putina culoare … prea putin hazard … prea multe puncte de suspensie ... la intersectie, cu umbrela in mana, asteptam sa se faca verde ... prea multa asteptare sau prea putina rabdare ... prea multe indicatoare spre “Alte directii”...
Schimb bomboane de ciocolata pe seminte de dovleac .

link photo